3 am. De două ore încerc să adorm şi încă nu am reuşit. Paharul de vin e pe masă, jumătate gol, jumătate plin. Îmi trece cuvântul dor prin minte şi mai iau o gură, să-mi treacă. Mi-e dor, dar să nu inţelegi greşit. Mă dor urechile de-atâta urlet. A trecut ceva timp de când nu am mai auzit veşti de la tine şi nici nu mai aştept. Ştiu că ai plecat de tot şi nu pot decât să-ţi spun: Să ai o călătorie plăcută!
Am baza principiilor mele, acum construiesc casa lor, urmând apoi acoperişul. Am hotărât să nu mai las pe nimeni să-mi intre în suflet, altfel voi avea de suferit. De ce să sufăr eu că oamenii se hotărăsc dintr-o dată că nu mă mai vor în viaţa lor? Nu. De azi înainte nu. ''Ceea ce ţie nu îţi place, altuia nu-i face.'' Un proverb pe care mulţi ar trebui să-l citească de câteva ori până să se implanteze în convingerile şi viitoarelor acţiuni. Astfel, eu am decis să nu reacţionez vreodată aşa. Să nu alung omul care mi-a fost alături. Nu cu ''un şut în fund.'' Nimic nu doare mai tare decât să fii părăsit fără a primi măcar un singur motiv... Sentimentele vin şi pleacă, toţi ştim asta. Şi chiar dacă ar pleca, asta nu înseamnă să uităm că au existat cândva.
Ai grijă de maşină, ai grijă de a plăti facturile la timp, ai grijă până şi de cele mai neînsemnate obiecte din jurul tău, dar nu poţi avea grijă de un suflet. Dezamăgitor. Îţi aperi sufletul? Foarte bine. Vei vedea că multe persoane fac asta. Vor exista momente în care îţi vei dori ca cineva să nu se mai împotrivească, să-şi lase scutul acasă înainte de a se întâlni cu tine, pentru ca şi sufletele să-şi vorbească, nu doar ochii şi buzele...
Toate trec.... Lăsând cicatrici. Unele se spală. altele se duc cu timpul, câteva le vom acoperi prin tatuaje, iar altele ne vor urmări toată viaţa. O iubire neconsumată, niciodată mărturisită şi plină de dor. Nepăsător....
A33333
