Azi m-am îmbătat. După ce ți-am zis că am să vin, și am venit, m-am îmbătat. Sticla de vin nu a reușit, dar tu m-ai amețit. Mi-ai luat toate gândurile și le-ai fermecat într-un mare fel, de numai pe tine te văd. Ești ca un vin tulbure de la care mă forfotește stomacul și totuși atât de limpede și tare, încât îmi iei tot răul și-l arunci în mare.
M-ai îmbătat cum amesteci diferitele boabe de struguri în cadă, numai că pe mine m-ai adus ca într-o boală. Mi-e rău de tine, de la vin și atâta iubire. O boală care se tratează-n doi. Mi-ai dat cuvinte să fac poeme, mi-ai dat idei de filme, mi-ai dat culori din curcubeu, soare, flori de câmp și buzele tale. Mi-ai dat dulceață, gem și fructe. Multe. Mă vitaminizezi cu o privire și un zâmbet.
Ești cel mai bun vin și-atunci când plec, iar când te revăd, simt că mă înec. Ești mai mult decât pot duce și mă forțez să-ți fac viața mai dulce.
Acum te torn în pahare cu picior, căci numai așa mă liniștesc de dor. Îți admir culoarea vie, savurând, mă-mbăt cu bucurie.
