Corpul îmi este împrăștiat prin așternuturi; piciorul meu cocoțat peste abdomenul lui, în timp ce mâna lui dreaptă îmi ține trunchiul țeapăn și imobilizat.
Din colțurile lumii, de pe ceasornicarele construite grandios în piețele aglomerate ale marilor orașe, răsună când secundarul și minutarul formează două linii paralele în dreptul orei 8.
În Bucureşti nu sunt deşteptătoare atât de grandioase, de aceea domnul se trezește, amorțit și deranjat de alarma telefonului, care îl anunţă că trebuie să meargă la serviciu, fapt ce duce la câteva amânări. Nesătul de a-i simți corpul sub vraja atingerii, mai pierde ceva vreme privind la doamna lui care, dezmorțită de săruturile tandre ce îi învăluie pielea, își ridică capul, așezându-l pe pieptul acestuia. O desfătare, un sărut pe frunte și o zi bună în continuare.
Mă trezesc peste preț de câteva ore bune, în jurul orei 14:00. Dezgolită și tot atât de învelită. Cred că mă învăluie un val de iubire prin care nu știam că pot înota.
Îmi fac curaj să mă ridic din pat, după care picioarele îmi alunecă spre bucătărie, unde urma să-mi fac o cafea. Ajungând în fața expresorului, realizez că nu știu foarte bine să-l utilizez, însă, cu puțin efort am ajuns să fac o cafea în care nu am avut de unde să adaug nici lapte și nici zahăr. Am renunțat la această plăcere vicioasă, fiind prea tare pentru papilele mele gustative și mult mai energizantă decât am nevoie; cu atât că îngălbenește dantura, în timp, chipul tânăr fiind afectat de șanțurile bătrâneții.
M-am simțit ca o nevastă fără job ori aflată în concediu. Ceea ce nu mi-ar aduce bucurie pentru că vreau ca timpul nostru liber să se suprapună. Am citit, am fost la cumpărături, am plătit facturi și am gătit. Mi-am așteptat domnul cu căldură, însă cu berea şi mâncarea reci.
Cu o mică întârziere, dar cu mult entuziasm, intră în casă cu sărutul și îmbrățișarea in privire. Își apăsă buzele peste ale mele şi, totodată, urechile mele îi ating palmele. În timp ce inimile noastre se bucură de moment, trupurile ni se contopesc de flacăra arzătoare a dragostei.
- Ce faci, iubito?, mă întreabă privindu-mi în suflet.
- Te aşteptam, iubitule. Cum ţi-a fost ziua?
- Agitată. Nu pot să am răbdare când te ştiu la mine în sufragerie. Abia aşteptam să revin în braţele tale.
Mă face să zâmbesc şi aleg să-l răsplătesc cu un sărut suav.
- Ţi-e foame? Eu nu am mâncat nimic astăzi. Am gătit ceva şi am zis să te aştept, să cinăm împreună.
Ne-am aşezat la masă, ne-am povestit întâmplările hazlii din ziua respectivă, i-am zis de întâlnirea neaşteptată cu mama lui, doamna Nuţi şi am ciocnit de câteva ori sticlele de bere, urându-ne unul altuia, cu buzele pană la urechi, sănătate şi noroc.
Dorințe sau visuri, realitatea trebuie trăită, nu conștientizată și lăsată baltă. Te simți bine? Ești fericit, relaxat, dar în acelaşi timp înnebunit?
E de bine. E iubire. 😊
