Ieri, mai bine decât azi

Am văzut un film de curând. Amețitor. Enigmatic. O poveste care reușește să te impresioneze nu pentru că lumea poate deveni un loc oribil, ba din contra, ne demonstrează că putem să construim un loc în care să trăim aşa cum ne place. Așadar, știm cu toții că sunt oameni cărora le lipsesc unul sau mai multe simțuri. S-au născut așa sau au rămas fără ele pe parcursul vieţii. Ei, în acest film, personajele noastre care inițial, pot mirosi, gusta și vedea, încetul cu încetul, printr-o epidemie, rămân fără aceste plăceri. Dispar. Step by step.

Mi s-a părut înspăimântător numai pentru simplul fapt că avându-le cândva, știau ce înseamnă să miroși o floare, ori să-ți înfingi capul în gâtul iubitei și să-i inspiri parfumul înmiresmat de piersicuță; să guști savoarea unui vin bun sau să simți gustul sărutului de dimineață; să asculți melodia preferată sau să auzi complimentele ce-ți transformă buzele şi privirea într-un curcubeu invers.

Personajele principale, un el și o ea, trăiau nefericiți. Aveau tot ce-și puteau dori, dar nu au apreciat la momentul potrivit. Aveau miros, gust și auz, dar nu se aveau unul pe altul. Nu te poți bucura singur la nesfârșit de viață. Fericirea se împarte. Prin zâmbete. Tristețea? Cu lacrimi. Singurul lucru care nu se împarte este solitudinea.

Un bucătar-șef și un doctor epidemiolog s-au cunoscut şi s-au indragostit. El, un nemernic insensibil. Ea, o visătoare neîncrezătoare. Nu a fost dragoste la prima vedere, a fost înțelegere. Ambii au intrat în relaţie cu traume din trecut, dar au decis să treacă peste rău, ştiind că le va fi bine, împreună. 

Inițial și-au bucurat privirea cu un zâmbet, buzele cu un sărut, ca mai apoi, umerii să li se transforme în râuri de lacrimi. S-au gustat unul pe celălalt, ca mai apoi să nu mai poată simți aroma catifelată a cafelei, după o noapte de amor. Şi-au încântat auzul cu râsete colorate, ca mai apoi să nu se mai audă strigați, chemați, alintați.

În final, au rămas fără aceste trei simțuri. Însă le-a rămas dragostea, amintirile și ce va urma. Au realizat că pot trăi fericiți dacă nu la fel ca înainte, poate chiar mai intens, admirând şi simţind, ceea ce le stă în faţa ochilor.

Bucură-te de ceea ce ai, creându-ţi propriul rai.

Ieri, mai bine decât azi

Azi, ţi-am atins obrazul cu nasul,

Maine, te ating pe gât şi-n păr.

Mă apropii şi miros, inspir

Plec de lângă tine şi respir; elixir.

Azi, ţi-ating buzele, bărbia,

Maine cobor jos, plimbându-mi limba.

Guşti din vin, eu gust din tine

Te imbeţi, înnebunesc de beatitudine.

Azi, mă cerţi şi mă alinţi,

Mâine, mă strigi şi mă cuprinzi.

Mă chemi cu ochii şi cu gura, la tine-n braţe;

Pe pieptul tău,capul, după ce vin, îmi zace.

Ieri, te-am sărutat şi n-am simţit;

Nici saliva, nici gustul de vin.

Ieri, te-am strigat şi n-ai venit

Tu m-ai chemat, dar eu n-am auzit.

Ieri, ţi-am luat capul între palme

Şi-am fost profund dezamăgit,

Pletele, împrăştiate de vântul furios,

Căci fără de miros, eu le-am simţit.

În cazul în care te-am făcut curios, filmul se numeşte Perfect Sense. 😊