Viaţa copacului sau copacul vieţii

Meditând puţin asupra vieţii, am realizat că pot să fac asocierea dintre un om şi un pom.

Astfel, încep cu începutul. 

Burtica mamei este pământul în care creşte sămânţa pe care a sădit-o tatăl.

Naşterea - ieşirea din pământ a primului semn de viaţă. Cel mai fericit moment trăit de cei care au plantat sămânța.

Copilăria este rădăcina. Momentele cheie ale întregii existenţe. Atunci când observăm şi învăţăm, suntem educaţi şi formaţi. Aşadar, dintr-o educaţie bună rezultă rădăcini puternice şi adânc implementate în sol. 

Adolescenţa întruchipează tulpina. Veţi gândi că tulpina trebuie să fie cât mai groasă şi scundă sau cât mai înaltă pentru a rezista furtunilor şi vântului ce bate cu putere în zilele friguroase. Eu cred că atâta timp cât rădăcina este bine prinsă în pământ, tulpina se poate dezvolta în voie, alegându-şi orice formă doreşte.

Tinereţea asemeni crengilor. Perioada timpurie cu întrebări fără răspuns, cu pasiuni şi dorinţe împlinite sau neîmplinite. Crengile care se înalţă către cer sub forma unor mâini întinse. Aceasta fiind continuată cu găsirea drumului în viaţă, cu regăsirea de sine şi realizarea că trebuie să fim fericiţi, iubiţi şi sănatoşi pentru ca ceilalţi să ne aprecieze coroana de frunziş verde şi deasă, sănătoasă.

Maturitatea - muguri, flori. Momentul în care ne bucurăm de naşterea pruncilor. Dacă am crescut frumos până în acel moment şi copiii noştri ne vor semăna. Fericirea şi iubirea sunt poţiuni secrete pentru sănătatea copacului şi a florilor ce-şi vor arăta frumuseţea printre ramuri.

Bătrâneţea îşi culege fructul. Pomul care s-a bucurat de soare, a primit apa dată de Dumnezeu şi a facut flori în timpul primăverii, îi vor atârna pe poale, fructe. Gustoase şi sănătoase. Atât de delicioase, încât cei ce vor sta la umbra lor în zilele dogoritoare, vor culege fructele pentru a le împărţi şi cu ceilalţi. Asemenea învăţăturii şi a înţelepciunii. 

Moartea. Moartea-i moarte. Mortu-i mort. Vârstă înaintată, boală, accident sau crimă. Aşa mor oamenii. Copacii se veştejesc, putrezesc. Au văzut şi auzit prea multe, li s-a terminat viaţa din pământ. Alţii au gustat din deşeuri şi poluare. Necredinţa, păcatul le-a luat picăturile de apă, soarele şi le-a fost dat, în schimb, otravă. Accidentul a făcut ca ei să fie ţinta unor descărcări electrice. Mulţi au fost aleşi, doborâţi şi sacrificaţi pentru a contribui la traiul omenirii.

Viaţa, aşadar, este o succesiune de momente prin care nu doar oamenii trec, ci şi plantele. Unii duc o viaţă bună, alţii nu. Unii se bucură de norocul hărăzit de Cel de Sus, iar alţii,  pe care şi-l fac singuri; asta după credinţa fiecăruia.

Advice from a tree: 

• Stand tall and proud

• Sink your roots into the earth

• Be content with your natural beauty

• Go out on a limb

• Drink plenty of water

• Remember your roots

• Enjoy the view! 😊

                                                                Ilan Shamir